To be or not to be BORING

După „eclecticul” 0-0 de pe Emirates, Jose Mourinho a preluat pe piept (cu stil, trebuie să recunoaştem) criticile aduse lui Chelsea. Şi întrebarea reporterului a venit perfect, ca un „covrig” al lui Hazard către ţeasta lui Didier Drogba:

„You know, I think boring is 10 years without a title. That’s very boring,” Mourinho said.

Şut scurt în plexul lui Arsene, presa va da cu el de pământ şi va lua presiunea de pe echipă în acest final de campionat. Nu că ar fi ceva emoţii – Chelsea mai are nevoie de doar două victorii (din 5 meciuri) pentru a fi campioni.

Man of the Match împotriva lui Arsenal, John Terry punctează şi el – ceva mai larg de data asta, cu bătaie şi spre meciul cu United, unde Chelsea a avut posesie de doar 33% (meci pe SB): Possession and tippy-tappy football’s great, but if you are not winning games you’re not going to win the league.

Asta imi aduce aminte de articolul lui Jonathan Wilson din The Guardian – In the Barçocracy of modern football, there is a fallen angel. Omul pleacă de la observaţia că echipele care au prins semifinale de UCL anul ăsta sunt antrenate de oameni ai Barcelonei 96: Pep Guardiola, Luis Enrique, Julen Lopetegui şi Laurent Blanc. Mai aduce aminte de Frank de Boer şi Phillip Cocu, adversarul lui Jose de săptămâna trecută, Louis van Gaal, şi omul de la Southampton, Ronald Koeman şi avem frumosul termen de Barçocracy. Oameni care au imprimat, pe unde s-au dus, stilul pase, posesie şi pressing.

Cine face notă discordantă? Asistentul lui Van Gaal (Barca 97), mesiu Mourinho. The fallen angel.

Van Gaal Koeman Mourinho Barcelona

1999: Louis van Gaal, Ronald Koeman, Frans Hoek, José Mourinho. Photograph: VI-Images/VI-Images via Getty Images