Ce am văzut în #UCL-optimi

0
Păi… în prima parte a turului optimilor nu prea multe lucruri frumoase, incitante, genul de lucruri pe care te aştepţi să le vezi în cea mai importantă competiţie de fotbal la nivelul cluburilor.

De mult nu am mai văzut o Chelsea aşa de băgată în corzi, dominată de la un capăt la altul, aproape călcată în picioare de Ibra &Friends. Un măcel pentru care Jose nu prea are scuze, oricât s-ar făli cu acest 1-1. Au şanse mari la calificare dar dacă repetă prestaţia de marţi seară parcă, parcă… îl văd pe Luiz proferând măscări la adresa lui Mourinho.

La Lviv a fost un meci chinuit. Pe de o parte nemţii cu a lor fâstâceală când joacă în Est, de cealaltă parte trupa lui nea Mircea – un fel de circ ambulant. Am remarcat nervozitatea (număr mare de cartoane galbene) şi cam atât. Mult prea lăudatul (de mine) Robben a fost plăcintă, Ribery avea pata pusă pe brazilieni, Schweini dădea la picioare de zici că era în plin sezon de seceriş iar Muller… Chiar, a jucat Muller?

 

Miercuri i-am avut pe roz bombonii de la Real ţinuţi la respect de mai slab cotaţii Schalke. E îndeajuns să ne aducem aminte de zmeiele ridicate cu râvnă de balonul de aur şi de zbaterea în gol a lui Kroos – uimit şi el că nu e un Robben în faţă care să îi dea goluri lui Schalke, aşa… cam de o sacoşă mai măricică. 2-0 e scor de calificare pentru lactatici.

Basel v Porto a fost un meci ceva mai încins – în sensul bun al cuvântului. Basel a stat pe coadă majoritatea timpului şi pentru o bună bucată au avut 1-0 – după un contraatac simplu şi eficient. Porto a fost trupa care s-a zbătut, a presat, a ratat dar până la urmă a reuşit minimul dorit: egal cu goluri.

Partea a doua a debutat în trombă şi ne-a adus aminte de ce ne dăm peste cap să bem atâtea beri în serile de marţi şi miercuri.

Juve v Dortmund a fost un meci excelent. Ambele trupe au prestat la maxim pe teren, pentru că ambele au şanse reale la calificare. Din păcate, un arbitraj slab şi tendenţios a făcut ca Juve să termine în 11 (intrarea aia criminală a lui Vidal merita cam un roşu şi jumătate, faultul din spate al lui Pogba – cel puţin un galben) şi, astfel, Dortmund să termine la un gol în spatele italienilor. Bine, principala vină pentru 1-2 revine liniei defensive germane care a fost depăşită lejer de fiecare dată când italienii apăreau în atac. Dortmund cu prima şansă dar nu favorită.

Dacă vezi odată că a te cantona în apărare şi a juca cu ochii mai mult la Hart decât la Pique nu dă rezultate (0-2 pe 18.02.2014) de ce să nu încerci şi a doua oară? Nu-i aşa, mesiu Pellegrini? Şi lamentările lui de la final mă fac să mă gândesc fie că minte, fie că nu îl mai ascultă nimeni în vestiar.

Altfel, Barcelona trage aer în piept aproape asigurându-şi calificarea în sferturi, după un meci lejer, pe care l-a dominat fără prea multe probleme. Da, City a jucat ceva mai bine în a doua repriză, a şi marcat, dar aş zice că e mai degrabă un moment izolat nu regula.

Well, well, şi ajungem la ultima zi:

Arsene era relaxat înainte de meci, la fel şi majoritatea suporterilor: ce putea fi mai uşor decât Monaco? Şi Arsenal a început bine, cu vreo 10-15 minute de presiune şi câteva ratări (abordări lejere). Însă la una dintre puţinele ieşiri din propria jumătatea, Kondogbia trage la poartă – pentru că nu avea altă soluţie – deviere, Ospina pe călcâie – gol, 0-1. De aici s-a rupt aţa pentru Arsene: băieţii lui au intrat în vrie, nu au reuşit să egaleze până în pauză, ba mai mult, au luat de 0-2 imediat după, aşa că meciul şi calificarea s-au cam limpezit. Ox a adus ceva speranţe pe final dar Carrasco a ţinut morţiş să refacă diferenţa de 2 boabe.

Arsenal trebuie să marcheze de 3 ori pe terenul echipei care a luat 2 goluri în 7 meciuri de UCL. Sau 3 în ultimile 14 meciuri (excl. UCL). Sau…, sau…

Bayer Leverkusen a prins o zi de excepţie în faţa lui Atletico, aşa că jumătate din ceea ce îşi dorea Schmidt s-a întâmplat.

A fost un meci dominat teritorial de nemţi, cu ceva faze de poartă plus ceva nervi – începând chiar de la antrenori. Atletico a jucat ca o echipă de pluton, fără prea multă determinare, dar până la urmă a scos un rezultat calificant.

Haios la meciul ăsta a fost desfăşurarea fazelor de atac: fiecare trupă a atacat mai mult pe partea dreaptă a direcţiei de atac, Bellarabi şi Turan fiind cei mai ocupaţi jucători. Primul antrenor care rezolvă treaba asta se va califica.