Să ne omenim puţin

0

Abia ce îmi inmuiasem buzele în spuma halbei şi îmi reglasem distanţa focală pe plasma care arăta superbul cor al celor de la Liverpool, când lângă mine se aşează un vechi coleg de urmărit meciuri.

Cu o faţă mai neagră decât fundul cazanului de ţuică, îmi aruncă un “salut” din vârful buzelor şi întreabă:

– Ai pus pe Liverpool? Le rupe fâşul celor de la City. Am mers solist la 2.3″

– Nu… aş vrea să pun un over dar aştept să mai crească cota. Dar ce ai de arăţi ca David Moyes când se uită la clasamentul EPL?

– Am pierdut nişte bani… Ştii doar, sunt stelist. Şi vineri am zis că îmi fac nişte bani de vacanţă. Am pus pe Steaua la -1, la -2, over… ce mai încolo, încoace … am bagat cam 100 de milioane pe meciul ăla.

– Au! Şi cu ce ai rămas?

– Am fluierat frumos, lung şi a pagubă.

– Cum adică?

– Păi, îţi spune ceva “19 mai 2013”?

– Nu, probabil că e ceva despre Steaua şi cum nu sunt stelist… 7 mai 1986, da, îmi spune ceva!

– Păi pe 19 mai 2013 am aflat că echipa cu care ţin e o echipă omenoasă. Şi din omenia asta s-a născut un 2-5 de poveste cu Viitorul lui Hagi. Ei… dacă eram mai atent, şi nu uitam cât de omenoasă este echipa cu care ţin, probabil azi nu eram la -100 de milioane.

– !?!?

– Se vede că nu te uiţi la campionatul României. Hai să vedem: 4 aprilie, Vaslui v Viitorul. Nu ştii, aşa că îţi spun tot eu: scor corect 0-1, gol în minutul 87. O săptămână mai târziu, Steaua v Vaslui scor corect 0-1, gol minutul 85. 

– Aha. Şi?

– Mai nou omenia are nevoie de un intermediar. Nu mai poţi fi omenos direct.