Cine, unde, la cât

0

Înaintea acestui “intermezzo” inter ţări, să dăm o tură prin campionatele europei, să vedem cum stăm înaintea întrării în linia dreaptă a Crăciunului.

Anglia: După startul perfect şi poziţia 1 în campionat, Chelsea tuşeşte şi s-a trezit pe 3, depăşită de manchesteriste. Di Matteo zice că “We’re close to our best “ dar mă întreb dacă nu cumva declaraţia e veche de o lună. Cel mai recent exemplu, aseară cu Liverpool – Chelsea a fost neputincioasă în faţa băieţilor lui Rodgers. Şi ce mai sunt băieţii lui Rodgers these days… United turează maxim şi deşi începe să joace de la 0-2 reuşeşte să întoarcă şi să câştige. Mă întreb cam cât mai rezistă SAF. Mancini se chinuie să mai atenueze ieşirea din UCL şi se menţine în plasa vecinilor. Despre Arsenal numai de bine aşa că favorită – în momentul ăsta – la locul 4 este Everton. Dar mai este mult de jucat.

Germania: 7 puncte în 11 meciuri, asta e diferenţa între Bayern şi restul lumii. Schalke încearcă să ţină pasul cu bavarezii dar nu îi văd în stare să menţină ritmul. Dortmund rupe norii în UCL însă în campionat de abia s-a apropiat la 11 puncte de lider. Doar un (mai multe) accident, o pasă proastă mai de lungă durată să reaprindă campionatul. De remarcat locul ocupat de nou promovata din Frankfurt, singura trupă care s-a ţinut de Bayern până acum 2-3 etape.

Italia: Săptămâna trecută Inter a oprit seria de invincibilitate a Juventus-ului şi se apropiase la 1 punct. Cum Pescara a plecat cu năvodul plin şi Atalanta nu a mai stat capră, distanţa de 4 puncte s-a refăcut. Băieţii lui Stramacioni au tot ce le trebuie să se bată cu maşinăria lui Conte dar rămâne de văzut dacă pot menţine ritmul. Cavani şi Hamsik trag de Napoli pentru un loc pe podium şi stau la pândă – poate se împiedică cei doi alergători din faţă. De Milan… se vorbeşte destul prin presă ca să mai zicem noi ceva aici.

Spania. It takes two to tango, se zice. Doar că anul ăsta Realul a cedat locul de gală vecinului în tenişi de la Atletico. Barca adună victorii neconvingătoare (şi uneori împinsă de la spate), Realul încearcă să rămână în diferenţa de puncte care să îi mai lase loc de vise, Atletico merge şnur şi stă la 3 puncte în spatele Barcelonei. Valencia pluteşte pe la mijlocul clasamentului iar Malaga a cam obosit şi începe coborârea.

Franţa: Se “zvonea” că va fi o bătălie în 2, între marafeţii şeicului (pe care stă cocoţat Zlatan) şi sângele fierbinte a celor de la OM (ajunşi de râsul guvizilor după sezonul trecut). Ne uităm pe clasament şi vedem că, da, PSG şi OM sunt pe primele două locuri, însă între locul 1 şi 7 sunt doar 3 puncte. OL, Bordeaux, Lille stau la cotitură. Un pas greşit al coloşilor şi trec pe primul loc. Strâns, mai strâns decât şi-ar fi dorit Don Carlo. Campionii de anul trecut de abia ce au pus 2 puncte între ei şi primul loc retrogradabil. Se vede treaba că după OL, campionatul Franţei e un fel de văduva neagră: l-ai luat? sezonul viitor te zbaţi în zona inferioară.