Deutsch vs Dutch

Am văzut meciul de aseară cu un prieten german. Care era uşor tensionat înaintea meciului – „e greu cu Olanda dar tare aş vrea să îi batem… deşi nici un egal nu ar fi rău” – relaxat la pauză şi din nou stresat după bomba lui Van Persie.

Degeaba i-am zis că atîta timp cît joacă Robben, Germania nu are cum să piardă. Sau că orice ar face, SuperMario va fi cel care v-a deschide scorul (ca orice german care se respectă nu agreează prezenţa lui Gomez în primul 11 🙂 ).

Până la urmă a fost un meci la discreţia nemţilor care pur şi simplu i-au ridiculizat pe alde Robben, Afellay, Van Persie, Sneijder, etc. Fără să forţeze foarte mult, cu o circulaţie a balonului extrem de fluidă, cu o acoperire a terenului perfectă, nemţii nu le-au dat nici o şansă olandezilor. Mijlocul a fost locul în care s-a tranşat disputa iar acolo nemţii l-au avut pe Ozil – bun meci a făcut! – şi pe Schweini, responsabil pentru cele 2 assist-uri şi nu numai. Şi când te gândeşti că de cele mai multe ori, pe faza de atac, nemţii l-au lăsat pe Sneijder (împreună cu Van Persie) singur în faţa fundaşilor centrali! Dar degeaba. Dă-i mingea lui Robben şi poţi să ieşi de pe teren.

Şi uite aşa, nici un moment nu am avut impresia că Olanda ar putea spera la ceva mai mult decât o înfrîngere la limită. Pînă la urmă, a fost un meci între o echipă şi o adunătură de individualităţi. Fotografia de mai jos e elocventă.

Germania vs Olanda 2-1