Primera División: 2 + 18

0

Spre deosebire de anii trecuţi, cînd formula era 1+1+18, sezonul 2011-2012 a marcat revenirea lui Real Madrid în lupta pentru campionat.

“Al doilea an e cel mai bun” – zice deseori Mourinho despre echipele pe care le antrenează şi butada a fost pe deplin verificată la Inter. La Real a reuşit campionatul – obsesia albilor de vreo 4 ani –  dar a ratat cu graţie atât Cupa Spaniei cât şi UCL (într-o semifinală în care au fost sub Bayern).

Barcelona – favorita clară în august – a început ezitant, cu 3 egaluri din 7 meciuri şi până la duelul direct din decembrie erau la 6 puncte sub Real. 3 din cele 6 le-au rezolvat cu acel 3-1 de pe Bernabeu şi se părea că lucrurile vor decurge la fel ca în anii trecuţi.

Ce a învăţat Mourinho din campionatul trecut a fost că – spre deosebire de alte campionate – aici nu trebuie să te aştepţi ca rivala directă să scape puncte la celelalte echipe. Pentru că în Spania nu se întâmpla asta. Aşa că din decembrie până în martie a ras tot şi la un moment dat aveau 10 puncte peste Barca.

Returul lui El Clasico i-a prins pe cataluni la un pas să relanseze campionatul – şi erau toate şansele, atâta timp cât jucau acasă. Meci frumos, aşezare bună şi curajoasă pentru Real şi o victorie pe Nou Camp, victorie cât un campionat.
 

Placido Domingo Real Madrid
Photo: Paul White / AP

 
De aici, doar doborâtul recordurile a fost miza Realului. 100 de puncte, 121 de goluri în campionat, 46 de goluri (doar în campionat) pentru Ronaldo (singurul jucător care a înscris cel puţin 40 de goluri în două sezoane consecutive), Mourinho – campion cu 4 echipe diferite în 4 ţări diferite, etc

Barcelona a avut un an slab, probabil lipsa de motivaţie şi uzura fiind principalele motive. Plus, faptul că Pep a tot dat semne că nu mai vrea să continue. Şi după semifinala cu Chelsea – când toate ţintele erau ratate (mai rămâne Cupa Spaniei dar… ) – a anunţat că pleacă. Eu mizez că Bielsa va fi noul antrenor al lui Barca – să nu uităm de dorinţa lui Messi!

În rest, Valencia e singura care încearcă să mai ţină pasul cu granzii – e la al treilea an consecutiv cînd e campioana restului de 18 participante.

Revelaţia sezonului: Malaga. La doi ani de la preluarea de către nişte şeici, reuşeşte clasare pe 4, loc de UCL. Şi asta cu alde Toulalan, Joaquin, Maresca, Julio Baptista, Ruud Van Nistelrooy… 🙂

Dezamăgirea sezonului: Villareal. De la participantă în UCL (grupa lui Bayern şi City) la retrogradare.